In ce an si unde credeti ca fost facuta?

O vrabiuta la plaja

Precum in viata, ala mare mananca, cel mic se uita .

Si ce nu am putut poza este mirosul innebunitor de liliac.

In timp ce imi fumam tigara de dimineata si sorbeam din cafea deja previzualizam mocirlele si baltile de pe drumul spre servici, dobitocii iesiti cu miile cu masinile, intersectiile blocate. In fine, pregatire psihologica in toata regula .

Drumul catre servici din fericire a fost ceva mai ok decat ma asteptam eu sa fie, iar cand am parcat, aproape statuse si ploaia.

Cum am iesit din masina si am inceput sa merg pe trotuar am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine. De ce? Pai nu stiu cum sa explic, aerul mirosea a curat, a frunze si pamant umed, de pe crengile copacilor cadeau cu zgomot picaturi mari si grele de ploaie facand mici valuri in baltoacele formate pe trotuar. Ici colo, cate un strop de iarba de un verde crud isi facea curaj printre crapaturile din asfalt.. Si de undeva din ceruri, soarele incepuse sa impunga cu cateva raze norii.

O plimbare de 100 de metrii dar pe care parca i-am facut in vis.

SUNT: un ametit care are prea multa incredere in oameni

AŞ VREA: o Doamne….cate as vrea.. nici zece vieti nu mi-ar ajunge…

PĂSTREZ: in suflet imaginea celor dragi, a oamenilor care m-au impresionat si a locurilor pe care le-am vazut

MI-AŞ FI DORIT: sa pot trai zeci de vieti, de fiecare data sa pot fi altfel

NU ÎMI PLAC: minciuna, rautatea, "prietenii", aroganta si nesimtirea

MĂ TEM: de Dumnezeu si de "prieteni"

AUD: propriile ganduri

IMI PARE RAU: cand ranesc pe cineva, cand nu pot sa ajut

ÎMI PLAC: copiii, cartile, mirosul pamantului dupa ploaie, fotografia

NU SUNT: animal, incerc sa fiu om

DANSEZ: in gand, live mi-e rusine

CÂNT: cand sunt singur in maasina si muzica este suficient de tare sa nu ma pot auzi

NICIODATĂ: n-as spune “niciodata”…desi… unele decizii  sper sa fie definitive

RAR: fac lucruri pe care sa le regret

PLÂNG: in suflet

NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: atent

NU ÎMI PLACE DE MINE: cand ma misc ca un melc, cand sunt bolnav

SUNT CONFUZ: depinde

AM NEVOIE: liniste, agitatie, nou, vechi

AR TREBUI: sa reusesc sa imi gasesc lucrurile de care am nevoie

Ne infasuram in propriile noastre ganduri, probleme, vise si nu mai suntem in stare sa ne uitam in jur. Cel din fata, de langa tine nu mai este un om, este un obiect pe langa care treci, la care te uiti cu o privire sticloasa fara sa il vezi.  Gandurile din universul tau sunt mult mai importante decat orice altceva. Tot ceea ce este important esti tu, tu si nevoile tale directe, nimic altceva nu conteaza.

Incet dar sigur devenim prizonierii propriei persoane.

Stam inghesuiti alaturi de alti oameni in metrou, autobuz, pe strada, in baruri, la servici,  dar practic suntem singuri.  Ne agatam cu dintii si cu unghiile de propria noastra persoana, de micul nostru univers.

Ne construim castele de nisip din vise si sperante insa uitam ca ele nu sunt decat plasmuiri ale propriei imaginatii. Ne innecam in propriile cosmaruri si dorinte si nu ne salveaza decat din cand in cand decat intamplarea, intamplarea care face ca uneori visele sau dorintele sa coincida temporar cu ale altcuiva. Apoi, cand nu mai coincid, descoperi brusc ca nu esti decat tu in micul tau univers si incepi din nou sa cauti un castel care sa se asemene macar un pic cu al tau. Si ciclul se reia…

Asa suntem noi oamenii? De ce nu putem sa ne uitam la ceilalti oameni altfel? Sa incercam sa citim ceva in ochiilor, sa patrundem dincolo de perdeaua care le acopera ochii si sufletul? Probabil ca de frica. De frica sa nu descoperim ceva ce este mai important decat in micul nostru univers, iar asta ar strica toata ordinea din interior.

Asa ca.. hai sa fim cu totii egoisti. Sa ne punem mastile sticloase si sa ne construim fiecare castelul lui. Ale celorlalti nu exista.

De data asta chiar sunt curios ce ganditi, fara mistouri.

Fiecare dintre cei din jur are lumea lui, visele si cosmarurile lui, tot ce fac este sa incerc sa nu ma lovesc de ele. Si? Este absolut imposibil sa nu o fac. De ce? Pai probabil pentru ca exist, probabil pentru ca uneori simt, probabil pentru ca uneori gandesc, probabil pentru ca uneori nu gandesc, probabil pentru ca uneori nu mai vreau sa o fac.

Pentru ca uneori as vrea sa merg fara sa ma mai feresc la fiecare mic pas, pentru ca uneori vreau sa pot sa simt ce vreau fara sa ma simt vinovat ca deranjez pe cineva.

Misto nu?

Adica dupa dansa

Apoi a aparut acest individ

Tinerimea romana se relaxeaza..

   S-au modernizat si batranii…

A venit primavara, doar doua frunze galbene in tot copacul

Pictura profana.

Trup dezgolit,

Obraji inrositi,

Trup de fecioara.

Credinta in vise

Lacrimi curate

Inocenta speranta in bine

Bieti ignoranti

Feciti c-o bucata de paine.

Sufletul – frantura din taramul sfant,

Din fructul oprit,

Padure fara frunze

Pustiit de ispite,

Rascolit de contrarii

Rastignit de-ndoieli,

Vid imens

Multimi anonime

Fara sens,

Totul e GOLICIUNE.